Criptomonedele în legislația românească
În România, procesul de reglementare a monedelor virtuale a început cu chestiuni de ordin fiscal.
Deși apărute în spațiul virtual în urmă cu mai bine de 10 ani, reglementarea legală a criptomonedelor este încă un subiect în curs de dezbatere, în majoritatea statelor sau chiar la nivel de instituții supranaționale, cum este de exemplu, Uniunea Europeană.
În România, procesul de reglementare a monedelor virtuale a început cu chestiuni de ordin fiscal, respectiv de prevenire a spălării banilor. Motivul este faptul că astfel de instrumente virtuale prezintă un grad ridicat de anonimitate, iar acest aspect este de natură a facilita activități ilicite precum este infracțiunea de spălare de bani. O altă cauză care a atras atenția autorităților de reglementare este desigur, valoarea economică la care se ridică unele dintre aceste monede virtuale, astfel că s-a identificat cu rapiditate și necesitatea colectării de taxe și impozite ca urmare a tranzacțiilor efectuate în această materie.
Referitor la tratamentul fiscal al tranzacțiilor cu criptomonede, legislația specifică prevede că persoanele care câștigă mai mult de 600 lei pe an din tranzacții cu criptomonede sunt obligate să le declare și să plătească impozit pe venit în procent de 10% iar, iar în cazul în care câștigurile depășesc suma de 26.760 lei în decursul unui an, persoanele fizice datorează și contribuția pentru sănătate, de asemenea în procent de 10%.
Impozitarea nu intervine însă decât în momentul în care monedele virtuale sunt transformate în bani sau sunt utilizate în scopul achiziționării de produse sau servicii. Simpla păstrare a monedei virtuale, fără convertirea acesteia în bani sau utilizarea în alte scopuri, nu dă naștere obligației de a achita impozite și taxe.
Persoanele care desfășoară activități economice cu criptomonede, precum societățile comerciale care oferă servicii de exchange sau portofele digitale sunt de asemenea obligate să respecte dispozițiile prevăzute în legislația privind prevenirea spălării banilor. Dintre cele mai importante obligații este aceea de a identifica și de a raporta autorităților orice tranzacție suspectă, după aceeași procedură cu cea utilizată de bănci.
