Partajul părților sociale din SRL în cazul unui divorț.
Cum se împart părțile sociale din firmă în caz de divorț dacă unul dintre soți nu este asociat?
Societatea cu răspundere limită este o persoană juridică cu patrimoniu distinct de cel al persoanelor care au calitatea de asociaţi. Deţinerea unui patrimoniu distinct este o condiție de esență pentru însăși existenţa persoanei juridice. Așadar, este important să nu confundăm patrimoniul societății comerciale cu patrimoniul persoanelor ce dețin calitatea de asociaţi, societatea fiind o persoană distinctă de fondatori.
Potrivit legislației în vigoare, bunurile comune ale soților pot constitui aport la capitalul social al unei societăți. În conformitate cu dispozițiile art. 349 alin. (2) din Codul civil, calitatea de asociat aparține soțului care a aportat bunul comun, însă părțile sociale sau, după caz, acțiunile, reprezintă bunuri comune. Calitatea de asociat poate fi recunoscută și celuilalt soț, cu condiția ca acesta din urmă să își manifeste dorința în această direcție. Într-o astfel de situație, fiecare dintre soți va avea calitatea de asociat pentru părțile sociale atribuite, procentul obținut de către fiecare ca urmare a atribuirii, nemaifiind supus partajului.
În cazul unei societăți comerciale cu răspundere limitată, părțile sociale deținute de către unul dintre soți, intră la masa partajabilă în funcție de momentul dobândirii și de regimul juridic al bunului adus ca aport la capitalul social. Raportat la aceste criterii, părțile sociale sunt supuse partajului numai în situația în care aportul la capitalul social s-a produs în timpul căsătoriei, iar asociatul a dobândit părți sociale ca efect al aportării unui bun comun al soților.
În continuare, întrucât partajul părților sociale implică cel puțin la nivel teoretic, un transfer, este important de avut în vedere modalitatea în care partajul părților sociale se transpune în practică. Transferul părților sociale se realizează cel mai adesea se face prin intermediul unui contract de cesiune, ceea ce implică atât acordul celorlați asociați, cât și modificarea actului constitutiv – se ridică, așadar, întrebarea dacă părțile sociale pot fi supuse partajului în natură sau se atribuie în mod exclusiv unuia dintre soți, celălalt având dreptul la o compensație echivalentă cu valoarea cotei proprii din părțile sociale.
Prin urmare, dacă soțul care nu este asociat își manifestă dorința de a dobândi această calitate, implentarea acestui deziderat depinde în primul rând de acordul celorlalți asociați (acolo unde există) și dispozițiile actului constitutiv. Dacă soțul neasociat este împiedicat să primească părți sociale din pricina actului constitutiv sau a refuzului celorlalți asociați, atunci este îndreptățit să primească o compensație echitabilă.
